[TAO - 02] Renunţarea la comparaţii

Nu putem să cunoaşte pe Tao însuşi,
nici să-i vedem în mod direct calităţile,
vedem doar diferenţele, felul în care se manifestă.

Ceea ce este frumos este frumos prin comparaţie
cu ceva care e lipsit de frumuseţe;
o acţiune e considerată măiastră în comparaţie cu o alta
care, prin comparaţie, pare stîngace.

Lucrurile pe care un om le cunoaşte îi sunt cunoscute
prin cele pe care nu le deţine,
iar lucrurile pe care le consideră dificile îi apar astfel
prin comparaţie cu cele pe care el le împlineşte cu uşurinţă.
Un lucru pare lung în comparaţie cu un lucru
care este, prin comparaţie, scurt.
Un lucru e înalt pentru că un altul este scund;
Doar cînd zgomotul încetează se cunoaşte liniştea,
Iar cel ce conduce este văzut astfel numai
fiind urmat de cei pe care îi conduce.
În comparaţie, înţeleptul, în armonie cu Calea sa,
nu are nevoie de comparaţii,
şi cînd le face, ştie că de fapt
comparaţiile sunt judecăţi,
doar relative la cel care le face,
şi la conjunctura în care comparaţia este făcută.

Prin experienţa sa înţeleptul devine conştient
că toate lucrurile se schimbă,
iar cel ce pare să conducă poate foarte bine,
în functie de situaţia lui,
să urmeze pe altul.
Aşa că înţeleptul nu face nimic,
nici nu conduce,
nici nu urmează.
Lucrurile pe care le face nu sunt nici mici, nici mari.
Fără intenţie, nu sunt nici lucruri dificile nici lucruri uşoare.
Cînd munca lui e terminată,
el o lasă în urma lui;
Necăutînd credit,
nu poate fi discreditat.
În consecinţă, învăţătura lui e veşnică,
şi va fi apreciat ca o mare valoare.