Păstrarea unităţii între lumea interioară şi cea exterioară e o virtute
pentru că lumea interioară, a gîndului, e tot una
cu cea exterioară, a acţiunilor şi a lucrurilor materiale.
Înţeleptul evită separarea lor, menţinînd armonia.
El curăţă oglinda întunecată a minţii
pentru a putea reflecta fără intenţie.
Îşi duce viaţa fără a planifica totul în detrimentul celorlalţi
iubind oamenii, şi neintervenind.
Cultivă fără a poseda, oferind hrană;
rămîne receptiv la nevoile schimbătoare
şi creează necălăuzit de dorinţă.
Conducînd din spate, orientîndu-se spre cele ce trebuie înfăptuite
Despre el se poate spune că a devenit un mistic.
pentru că lumea interioară, a gîndului, e tot una
cu cea exterioară, a acţiunilor şi a lucrurilor materiale.
Înţeleptul evită separarea lor, menţinînd armonia.
El curăţă oglinda întunecată a minţii
pentru a putea reflecta fără intenţie.
Îşi duce viaţa fără a planifica totul în detrimentul celorlalţi
iubind oamenii, şi neintervenind.
Cultivă fără a poseda, oferind hrană;
rămîne receptiv la nevoile schimbătoare
şi creează necălăuzit de dorinţă.
Conducînd din spate, orientîndu-se spre cele ce trebuie înfăptuite
Despre el se poate spune că a devenit un mistic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu