[TAO - 16] Întoarcerea la rădăcini

Doar existînd se poate descoperi inexistenţa.

Cînd societatea se schimbă de la curgerea ei naturală
către ceva ce pare haos,
lumea interioară a omului superior rămîne neatinsă
şi plină de pace.
Stînd pe loc, cu eul detaşat
poate să ajute societatea în întoarcerea ei
la calea naturii şi a păcii.
Valoarea viziunii sale va fi clară cînd haosul se stinge.

A fi una cu Tao înseamnă a trăi în pace;
a fi în conflict cu el duce către haos şi confuzie.

Cînd consistenţa lui Tao e cunoscută
mintea e receptivă la schimbările sale.

Doar fiind una cu Tao înţeleptul
nu va pune prejudecăţi
contra oamenilor din jurul său.
Dacă e acceptat ca şi conducătorul oamenilor
va fi apreciat şi respectat.

În toată viaţa lui, prin existenţă şi non-existenţă
Tao îl protejează.

[TAO - 15] Manifestarea lui Tao în om

Bătrînul din vechime era profund şi înţelept,
Ca omul ce trece un vad, a fost foarte atent,
pregătit pentru orice şi conştient de tot ce se întîmplă în jurul său

Nedorindu-şi nimic pentru sine şi
nedorindu-şi schimbarea doar pentru satisfacţia de a se schimba
acţiunile sale sunt dificil de înţeles.

Purtîndu-se cu grijă nu se temea de pericol;
Fiind prompt, nu avea nevoie de teamă.

Politicos precum un vizitator
Supus precum gheaţa iernii în timpul primăverii
Neavînd dorinţe era neatins de pofte.

Receptiv şi misterios,
Mintea lui era impenetrabilă
Iar ceilalţi îl considerau ezitant.

Cu sufletul pur
a curăţat apele mîloase
lăsîndu-le în pace.

Rămînînd calm şi activ
Nevoia de reînnoire e redusă.

[TAO - 14] Simţind misterul

Tao e abstract şi de aceea nu are formă,
Nu e nici luminos la răsărit,
Nici întunecat la apus,
Nu poate fi nici pipăit,
Şi nici nu scoate vreun sunet.

Fără formă sau imagine, fără existenţă,
forma celui fără de forme e dincolo de orice definiţie
nu poate fi descris şi nici înţeles.
Nu poate fi numit.

Dacă stai în faţa lui nu are început,
Urmîndu-l, nu are sfîrşit
În prezent el există. Suprapune-l peste prezent,
Urmează-l şi atinge-i începutul.