Tao Te Ching (o traducere românească)

[TAO - 16] Întoarcerea la rădăcini

2009-06-23T14:08:00.003+03:00

Doar existînd se poate descoperi inexistenţa.

Cînd societatea se schimbă de la curgerea ei naturală
către ceva ce pare haos,
lumea interioară a omului superior rămîne neatinsă
şi plină de pace.
Stînd pe loc, cu eul detaşat
poate să ajute societatea în întoarcerea ei
la calea naturii şi a păcii.
Valoarea viziunii sale va fi clară cînd haosul se stinge.

A fi una cu Tao înseamnă a trăi în pace;
a fi în conflict cu el duce către haos şi confuzie.

Cînd consistenţa lui Tao e cunoscută
mintea e receptivă la schimbările sale.

Doar fiind una cu Tao înţeleptul
nu va pune prejudecăţi
contra oamenilor din jurul său.
Dacă e acceptat ca şi conducătorul oamenilor
va fi apreciat şi respectat.

În toată viaţa lui, prin existenţă şi non-existenţă
Tao îl protejează.

[TAO - 15] Manifestarea lui Tao în om

2009-06-18T14:06:00.002+03:00

Bătrînul din vechime era profund şi înţelept,
Ca omul ce trece un vad, a fost foarte atent,
pregătit pentru orice şi conştient de tot ce se întîmplă în jurul său

Nedorindu-şi nimic pentru sine şi
nedorindu-şi schimbarea doar pentru satisfacţia de a se schimba
acţiunile sale sunt dificil de înţeles.

Purtîndu-se cu grijă nu se temea de pericol;
Fiind prompt, nu avea nevoie de teamă.

Politicos precum un vizitator
Supus precum gheaţa iernii în timpul primăverii
Neavînd dorinţe era neatins de pofte.

Receptiv şi misterios,
Mintea lui era impenetrabilă
Iar ceilalţi îl considerau ezitant.

Cu sufletul pur
a curăţat apele mîloase
lăsîndu-le în pace.

Rămînînd calm şi activ
Nevoia de reînnoire e redusă.

[TAO - 14] Simţind misterul

2009-06-18T11:30:00.004+03:00

Tao e abstract şi de aceea nu are formă,
Nu e nici luminos la răsărit,
Nici întunecat la apus,
Nu poate fi nici pipăit,
Şi nici nu scoate vreun sunet.

Fără formă sau imagine, fără existenţă,
forma celui fără de forme e dincolo de orice definiţie
nu poate fi descris şi nici înţeles.
Nu poate fi numit.

Dacă stai în faţa lui nu are început,
Urmîndu-l, nu are sfîrşit
În prezent el există. Suprapune-l peste prezent,
Urmează-l şi atinge-i începutul.

[TAO - 13] Neatins, fără să atingă

2008-07-04T16:34:00.004+03:00

Omul banal caută onoare şi demnitate,
bucurîndu-se de succes şi ostracizînd eşecurile
iubeşte viaţa dar o face temîndu-se de moarte.
Înţeleptul nu recunoaşte aceste lucruri,
deci îşi duce viaţa într-un mod foarte simplu.

Omul banal caută să se facă pe sine centrul propriului univers.
Universul înţeleptului este la centrul său.
Iubeşte lumea, rămînînd neatins
de lucrurile de care se îngrijorează ceilalţi
El se poartă cu umilinţă, fără să fie atins şi fără să atingă
Şi de aceea poate avea grijă de toate lucrurile.

[TAO - 12] Temperarea dorinţelor

2008-07-04T16:26:00.003+03:00

Vederea dă minţii culorile,
Dar excesul de lumină şi culori ne orbeşte.
Percepînd diverse tonuri de sunet,
prea mult sunet ne-ar putea asurzi
şi prea multă savoare va inunda simţul gustului, făcîndu-l inutil
Cînd se vînează pentru sport, doar pentru plăcere,
mintea devine confuză şi motivaţiile ilogice.
Cel care colectează comori pentru sine
devine mult mai repede nerăbdător.

Înţeleptul îşi satisface nevoile reale,
nu tentaţiile senzoriale.

[TAO - 11] Folosinţa non-existenţei

2008-05-30T14:43:00.002+03:00

Chiar dacă o roată e formată din 30 de spiţe
gaura din centru este cea care oferă utilitate roţii.

Nu argila pe care o foloseşte olarul este cea care îi dă utilitate oalei.
Ci spaţiul din forma în care e construită ea.

Fără o uşă, o cameră ar fi inaccesibilă
Şi fără ferestre, o cameră e întunecată

Aceasta este folosinţa non-existenţei.

[TAO - 10] Curăţînd oglinda întunecată a minţii

2008-05-30T14:31:00.004+03:00

Păstrarea unităţii între lumea interioară şi cea exterioară e o virtute
pentru că lumea interioară, a gîndului, e tot una
cu cea exterioară, a acţiunilor şi a lucrurilor materiale.

Înţeleptul evită separarea lor, menţinînd armonia.

El curăţă oglinda întunecată a minţii
pentru a putea reflecta fără intenţie.
Îşi duce viaţa fără a planifica totul în detrimentul celorlalţi
iubind oamenii, şi neintervenind.

Cultivă fără a poseda, oferind hrană;
rămîne receptiv la nevoile schimbătoare
şi creează necălăuzit de dorinţă.

Conducînd din spate, orientîndu-se spre cele ce trebuie înfăptuite
Despre el se poate spune că a devenit un mistic.

[TAO - 09] Departe de extreme

2008-05-30T14:26:00.002+03:00

O cană e mai uşor de ţinut în mînă
cînd nu este plină pînă la refuz.

O sabie este mult mai practică
dacă nu e călită mai mult decît necesar.

Aurul şi jadul sunt mai uşor de protejat
dacă le-ai acumulat cu moderaţie.

Cel care caută titluri îşi caută propria cădere.

Înţeleptul lucrează în tăcere,
necăutînd nici faimă, nici laude;
terminînd faptele sale cu uşurinţa ce-i vine natural
şi apoi retrăgîndu-se.
Aceasta este calea şi natura lui Tao

[TAO - 08] Calea apei

2008-05-28T15:53:00.004+03:00

Binele se spune că este precum apa
susţine viaţa fără efort conştient
curgînd natural, oferă hrană,
şi se găseşte în locuri pe care omul condus de dorinţă le respinge.

În acest fel este precum Tao.

Precum apa, înţeleptul se găseşte în locuri umile;
în meditaţie, fără dorinţe;
în gîndurile sale el este profund;
în faptele sale el este bun.
În vorbire, sinceritatea conduce pe omul lui Tao
şi ca şi conducător e drept.
În conducere, competenţa e scopul său,
şi se asigură că totul e făcut fără grabă, şi fără încetineală.

Pentru că el nu acţionează pentru propriile scopuri
Nici nu cauzează conflicte inutile
ci este corect
în tot ce face pentru oamenii din jurul său.

[TAO - 07] Ascunde lumina

2008-05-28T15:41:00.004+03:00

Cînd trăim în Tao
nu e necesar să fii conştient de tine însuţi
pentru că în acest mod de viaţă, Eul există
şi nu există, în acelaşi timp.
şi nu e văzut nici ca existenţă, nici ca non-existenţă

Înţeleptul nu se caută pe sine
pentru că ştie că tot ce va găsi este doar
ceea ce Eul manifestă către raţiune şi gîndire,
ceea ce comparat cu Eul însuşi, e nimic.

Doar ascunzîndu-şi lumina intelectului
înţeleptul rămîne la pace cu el însuşi,
încetînd să fie conştient de sine, punîndu-l în urma sa.

Detaşat, el e unificat cu lumea exterioară
Fiind altruist, el e împlinit;
Şi astfel Eul va fi împlinit.

[TAO - 06] Completare

2008-05-21T15:09:00.003+03:00

Precum valea adăpostită, fertilă
mintea meditativă este nemişcată
şi totuşi îşi păstrează energia.

Deoarece şi energia şi liniştea nu au formă
ele nu pot fi găsite doar prin simţuri,
nici înţelese doar prin intelect,
deşi cele două se găsesc din plin în natură

În starea meditativă
mintea încetează să diferenţieze între existenţe
şi între ceea ce poate fi sau poate să nu fie.
Le lasă în pace pentru că ele există,
în mintea meditativă
nu prin diferenţele dintre ele
Ci ca un tot unitar.

[TAO - 05] Fără intenţie

2008-05-09T10:23:00.001+03:00

Natura acţionează fără intenţii
deci nu poate fi descrisă
ca benevolentă sau reavoitoare faţă de nimic.

Din punctul acesta de vedere Tao e asemănător
deşi e mai corect să zicem că natura urmează regula lui Tao.

De aceea, chiar dacă pare că e bun sau binevoitor
înţeleptul nu acţionează cu această intenţie
pentru că în probleme conştiente precum aceasta
este amoral şi indiferent

Înţeleptul îşi păstrează liniştea
şi nu e distras de propria vorbire sau de gînduri
cu atît mai puţin de acţiunile pe care le face.
Acţiunile sale sunt spontane
la fel precum faptele sale faţă de omul de lîngă el.

În acest fel e golit de dorinţe,
şi energia nu îi este consumată.

[TAO - 04] Imăsurabilul Tao

2008-05-05T11:12:00.000+03:00

Natura lui Tao e astfel
încît chiar dacă e folosit încontinuu
este reîmprospătat natural,
niciodată golit,
niciodată prisosind, precum o cupă prea umplută
ce îşi varsă conţinutul pe pămînt.

De aceea Tao nu-şi pierde încărcătura
Şi rămîne permanent o sursă de hrană
pentru cei care nu sunt atît de plini de ei înşişi
încît să nu fie capabili să aibă parte de el.

Cînd este călită dincolo de limitele ei naturale
Cea mai măiastră sabie îşi va pierde ascuţimea.
Chiar şi cea mai bine călită sabie,
contra apei nu este de ajutor
şi dacă e folosită contra pietrei se va rupe.

Iar sfoara tăiată de o sabie va rămîne în bucăţi mici
şi nu va mai fi deloc folositoare

Aşa cum armurierul experimentat
'temperează' sabia, călind-o,
Tot aşa înţeleptul temperează intelectul folosindu-se de înţelepciune.
Cu răbdare, sfoara poate fi desfăcută
şi problemele care par fără ieşire, rezolvate.

Cu administrare înţeleaptă, totul există în unitate,
Pentru că nici un om nu trebuie să simtă că există
doar ca o umbră a fratelui său mai strălucit.

Prin conduită neorientată pe cîştig
se poate păstra deschiderea către Tao.
Aşa pot fi descoperite misterele Căii.

[TAO - 03] Fără a căuta laude

2008-04-22T14:49:00.000+03:00

Păstrîndu-şi umilinţa,
persoana talentată care e şi înţeleaptă
reduce rivalităţile

Individul care posedă multe lucruri
dar care nu se laudă cu posesiunile sale
reduce tentaţia şi reduce şansa de a fi tîlhărit pentru asta.

Cei care sunt invidioşi pe capacitatea şi lucrurile altora
foarte uşor vor fi dominaţi de invidie.

Mulţumit cu lucrurile pe care le deţine,
înţeleptul elimină nevoia de a fura.
fiind una cu Tao,
el rămîne liber de invidie
şi nu caută nici un fel de titluri.

Rămînînd suplu, îşi păstrează energia.
Îşi minimizează dorinţele,
şi nu se pregăteşte pentru a deveni duplicitar,
nici nu caută să aducă laude subtile.
Neţesînd intrigi, el îşi păstrează
armonia lumii interioare
şi astfel rămîne în pace cu sine însuşi.

Din astfel de motive
o administraţie care e preocupată
de binele celor pe care îi serveşte
nu va încuraja niciodată statutul social
şi titluri pe care să le urmărească individul,
şi nici nu încurajează rivalităţile.

Asigurînd suficient pentru toţi
ajută reducînd nemulţumirea.

Administratorii înţelepţi
nu caută gloria pentru ei înşişi
nici nu acţionează duplicitar
faţă de cei pe care îi servesc.

[TAO - 02] Renunţarea la comparaţii

2008-04-18T16:40:00.000+03:00

Nu putem să cunoaşte pe Tao însuşi,
nici să-i vedem în mod direct calităţile,
vedem doar diferenţele, felul în care se manifestă.

Ceea ce este frumos este frumos prin comparaţie
cu ceva care e lipsit de frumuseţe;
o acţiune e considerată măiastră în comparaţie cu o alta
care, prin comparaţie, pare stîngace.

Lucrurile pe care un om le cunoaşte îi sunt cunoscute
prin cele pe care nu le deţine,
iar lucrurile pe care le consideră dificile îi apar astfel
prin comparaţie cu cele pe care el le împlineşte cu uşurinţă.
Un lucru pare lung în comparaţie cu un lucru
care este, prin comparaţie, scurt.
Un lucru e înalt pentru că un altul este scund;
Doar cînd zgomotul încetează se cunoaşte liniştea,
Iar cel ce conduce este văzut astfel numai
fiind urmat de cei pe care îi conduce.
În comparaţie, înţeleptul, în armonie cu Calea sa,
nu are nevoie de comparaţii,
şi cînd le face, ştie că de fapt
comparaţiile sunt judecăţi,
doar relative la cel care le face,
şi la conjunctura în care comparaţia este făcută.

Prin experienţa sa înţeleptul devine conştient
că toate lucrurile se schimbă,
iar cel ce pare să conducă poate foarte bine,
în functie de situaţia lui,
să urmeze pe altul.
Aşa că înţeleptul nu face nimic,
nici nu conduce,
nici nu urmează.
Lucrurile pe care le face nu sunt nici mici, nici mari.
Fără intenţie, nu sunt nici lucruri dificile nici lucruri uşoare.
Cînd munca lui e terminată,
el o lasă în urma lui;
Necăutînd credit,
nu poate fi discreditat.
În consecinţă, învăţătura lui e veşnică,
şi va fi apreciat ca o mare valoare.

[TAO - 01] Întruparea lui Tao

2008-04-18T16:01:00.000+03:00

Chiar şi cea mai înţeleaptă învăţătură nu este însuşi Tao.
Chiar şi cel mai meşteşugit nume
e insuficient pentru a-l defini.
Fără cuvinte, Tao poate fi simţit
şi fără un nume, poate fi cunoscut.

A trăi în concordanţă cu Tao
înseamnă să duci o viaţă fără regrete;
să realizezi potenţialul din tine însuţi
care e benefic pentru toţi.

Deşi cuvinte şi nume nu sunt necesare pentru a trăi în acest fel,
pentru a-l descrie folosim nume şi cuvinte
pentru a clarifica modul de viaţă de care vorbim
fără a face confuzii cu alte feluri
în care un om îşi doreşte să trăiască.

Prin cunoaştere, gîndire intelectuală şi cuvinte
ni se fac cunoscute manifestările lui Tao
Dar chiar şi fără intenţie intelectuală putem cunoaşte Tao.
Cunoaşterea, gîndirea sunt amîndouă reale,
dar realitatea are multe forme
ce par să creeze această complexitate.

Folosind mijloacele corecte,
ne vom extinde dincolo de barierele acestui gen de complexitate
şi astfel vom putea simţi şi cunoaşte Tao.

Începutul

2008-04-18T14:52:00.000+03:00

Totul începe cu o idee.

Aceasta e Tao Te Ching - sămînţa înţelepciunii care nu obligă pe nimeni, care priveşte individul, care nu cere convertire, nici supunere. Tao e Calea. Respectaţi ideea, nu cuvîntul.

Ceea ce urmează sunt idei. Pe care vă invit să le discutaţi. Discutaţi ideile, şi calitatea traducerii - orice sugestii sunt bine-venite.

Traducerea se bazează pe traducerea englezească făcută de Stan Rosenthal.