[TAO - 11] Folosinţa non-existenţei

Chiar dacă o roată e formată din 30 de spiţe
gaura din centru este cea care oferă utilitate roţii.

Nu argila pe care o foloseşte olarul este cea care îi dă utilitate oalei.
Ci spaţiul din forma în care e construită ea.

Fără o uşă, o cameră ar fi inaccesibilă
Şi fără ferestre, o cameră e întunecată

Aceasta este folosinţa non-existenţei.

[TAO - 10] Curăţînd oglinda întunecată a minţii

Păstrarea unităţii între lumea interioară şi cea exterioară e o virtute
pentru că lumea interioară, a gîndului, e tot una
cu cea exterioară, a acţiunilor şi a lucrurilor materiale.

Înţeleptul evită separarea lor, menţinînd armonia.

El curăţă oglinda întunecată a minţii
pentru a putea reflecta fără intenţie.
Îşi duce viaţa fără a planifica totul în detrimentul celorlalţi
iubind oamenii, şi neintervenind.

Cultivă fără a poseda, oferind hrană;
rămîne receptiv la nevoile schimbătoare
şi creează necălăuzit de dorinţă.

Conducînd din spate, orientîndu-se spre cele ce trebuie înfăptuite
Despre el se poate spune că a devenit un mistic.

[TAO - 09] Departe de extreme

O cană e mai uşor de ţinut în mînă
cînd nu este plină pînă la refuz.

O sabie este mult mai practică
dacă nu e călită mai mult decît necesar.

Aurul şi jadul sunt mai uşor de protejat
dacă le-ai acumulat cu moderaţie.

Cel care caută titluri îşi caută propria cădere.

Înţeleptul lucrează în tăcere,
necăutînd nici faimă, nici laude;
terminînd faptele sale cu uşurinţa ce-i vine natural
şi apoi retrăgîndu-se.
Aceasta este calea şi natura lui Tao

[TAO - 08] Calea apei

Binele se spune că este precum apa
susţine viaţa fără efort conştient
curgînd natural, oferă hrană,
şi se găseşte în locuri pe care omul condus de dorinţă le respinge.

În acest fel este precum Tao.

Precum apa, înţeleptul se găseşte în locuri umile;
în meditaţie, fără dorinţe;
în gîndurile sale el este profund;
în faptele sale el este bun.
În vorbire, sinceritatea conduce pe omul lui Tao
şi ca şi conducător e drept.
În conducere, competenţa e scopul său,
şi se asigură că totul e făcut fără grabă, şi fără încetineală.

Pentru că el nu acţionează pentru propriile scopuri
Nici nu cauzează conflicte inutile
ci este corect
în tot ce face pentru oamenii din jurul său.

[TAO - 07] Ascunde lumina

Cînd trăim în Tao
nu e necesar să fii conştient de tine însuţi
pentru că în acest mod de viaţă, Eul există
şi nu există, în acelaşi timp.
şi nu e văzut nici ca existenţă, nici ca non-existenţă

Înţeleptul nu se caută pe sine
pentru că ştie că tot ce va găsi este doar
ceea ce Eul manifestă către raţiune şi gîndire,
ceea ce comparat cu Eul însuşi, e nimic.

Doar ascunzîndu-şi lumina intelectului
înţeleptul rămîne la pace cu el însuşi,
încetînd să fie conştient de sine, punîndu-l în urma sa.

Detaşat, el e unificat cu lumea exterioară
Fiind altruist, el e împlinit;
Şi astfel Eul va fi împlinit.

[TAO - 06] Completare

Precum valea adăpostită, fertilă
mintea meditativă este nemişcată
şi totuşi îşi păstrează energia.

Deoarece şi energia şi liniştea nu au formă
ele nu pot fi găsite doar prin simţuri,
nici înţelese doar prin intelect,
deşi cele două se găsesc din plin în natură

În starea meditativă
mintea încetează să diferenţieze între existenţe
şi între ceea ce poate fi sau poate să nu fie.
Le lasă în pace pentru că ele există,
în mintea meditativă
nu prin diferenţele dintre ele
Ci ca un tot unitar.

[TAO - 05] Fără intenţie

Natura acţionează fără intenţii
deci nu poate fi descrisă
ca benevolentă sau reavoitoare faţă de nimic.

Din punctul acesta de vedere Tao e asemănător
deşi e mai corect să zicem că natura urmează regula lui Tao.

De aceea, chiar dacă pare că e bun sau binevoitor
înţeleptul nu acţionează cu această intenţie
pentru că în probleme conştiente precum aceasta
este amoral şi indiferent

Înţeleptul îşi păstrează liniştea
şi nu e distras de propria vorbire sau de gînduri
cu atît mai puţin de acţiunile pe care le face.
Acţiunile sale sunt spontane
la fel precum faptele sale faţă de omul de lîngă el.

În acest fel e golit de dorinţe,
şi energia nu îi este consumată.

[TAO - 04] Imăsurabilul Tao

Natura lui Tao e astfel
încît chiar dacă e folosit încontinuu
este reîmprospătat natural,
niciodată golit,
niciodată prisosind, precum o cupă prea umplută
ce îşi varsă conţinutul pe pămînt.

De aceea Tao nu-şi pierde încărcătura
Şi rămîne permanent o sursă de hrană
pentru cei care nu sunt atît de plini de ei înşişi
încît să nu fie capabili să aibă parte de el.

Cînd este călită dincolo de limitele ei naturale
Cea mai măiastră sabie îşi va pierde ascuţimea.
Chiar şi cea mai bine călită sabie,
contra apei nu este de ajutor
şi dacă e folosită contra pietrei se va rupe.

Iar sfoara tăiată de o sabie va rămîne în bucăţi mici
şi nu va mai fi deloc folositoare

Aşa cum armurierul experimentat
'temperează' sabia, călind-o,
Tot aşa înţeleptul temperează intelectul folosindu-se de înţelepciune.
Cu răbdare, sfoara poate fi desfăcută
şi problemele care par fără ieşire, rezolvate.

Cu administrare înţeleaptă, totul există în unitate,
Pentru că nici un om nu trebuie să simtă că există
doar ca o umbră a fratelui său mai strălucit.

Prin conduită neorientată pe cîştig
se poate păstra deschiderea către Tao.
Aşa pot fi descoperite misterele Căii.